Puţini m-au luat în seamă când spuneam că “Răpirea din Irak” va fi un izvor nesecat de subiecte de presă. Din păcate, la vremea aceea, subsemnatul nu putea decât să intuiască amploarea diversiunii. Imediat după “fuga” teroristului Omar Hayssam au căzut capetele celor trei şefi de servicii secrete ( SRI, SIE, DGIPI) şi a Procurorului General al României. Generalul Ilie Botoş pleca de la conducerea Ministerului Public, spunând că există în lucru un dosar foarte important, în care alături de Omar Hayssam sunt implicaţi în contrabanda internaţională de armament, un număr important de oameni politici. Imediat, a fost înaintat în grad şi promovat la Parchetul Militar.
Astăzi, în plină criză, când buboiul copt al Justiţiei abia aşteaptă să se spargă, judecătorii blochează tribunalele, iar UE este cu ochii pe noi la capitolul Justiţie, ne paşte o surpriză de proporţii. Monştrii născuţi din secretizarea dosarului răpirii jurnaliştilor scot capul şi se întorc împotriva celor care i-au “secretizat” pentru 50 de ani. Unul dintre aceştia este dosarul Fuga lui Hayssam, altul este Armamentul. Disperaţi de presiunile politice şi de intervenţia serviciilor secrete în actul de justiţie, magistraţii implicaţi în astfel de dosare au ajuns să ceară protecţie. Este cazul fostului procuror şef DIICOT Angela Ciurea. Rămâne de văzut ce o să spună Comisia Europenă în raportul de ţară la capitolul Justiţie.
Un procuror acuză
Zilele trecute, fostul procuror şef DIICOT Angela Ciurea a depus la câteva instituţii ale statului o notificare, în fapt mai mult o cerere de protecţie. Documentul dezvăluie doar o mică parte din presiunile şi intervenţiile făcute la nivel înalt în dosare de siguranţă naţională ca ALRO Slatina, Nuclearelectrica, Fuga lui Omar Hayssam sau Armamentul.
Ciurea afirmă că după ce a preluat aceste dosare, şefii săi ierarhici i-au solicitat să nu ancheteze anumite persoane implicate în traficul de armament din internaţional, cauză disjunsă din dosarul „Fuga lui Omar Hayssam” sau în lucrările legate de marea anchetă de spionaj (privatizările strategice).
Într-unul din articolele precedente, ziarul nostru descria cu lux de amănunte modul în care procurorii DIICOT, mai ales cei care deţin certificat ORNISS nivel SSID îşi desfăşoară activitatea.
Iată ce spune Ciurea :
“Ulterior desemnării, la scurt timp, în urma evoluţiei anchetelor, mi s-a cerut insistent de către şefii mei ierarhici de la acea dată să mă retrag din aceste dosare, ori să efectuez sau nu acte de urmărire penală asupra unor persoane din mediul politic sau economic, împotriva convingerii mele, şi nu am dat curs acestor presiuni, lucru care a dus la represalii împotriva mea”.
Ce nu poate spune public Angela Ciurea este faptul că presiunile cele mai mari s-au făcut în dosarul 628/D/P/2005, privind traficul internaţional de armament. Şi că în urma refuzului procurorilor de a lucra în subordinea generalului SRI Florian Coldea, aceştia s-au ales cu abţibilde pe uşile birourilor – Zonă de Securitate Clasa I. Ca la Securitatea aia veche.
Operaţiuni speciale în portul Pireu
Şi dacă venii vorba despre dosarul Armamentul, vă vom spune o poveste cel puţin interesantă din portul Pireu. Poate că, după mai bine de 10 ani, va soluţiona Parchetul Militar şi acest dosar peste care s-a aşternut praful secretizării.
În 1996, Regia Autonomă Romtehnica punea la cale o tranzacţie cu armament pentru ţările arabe, din categoria “operaţiunilor speciale”. La data aceea, în ciuda protocoaleor încheiate de România cu aliaţii americani şi europeni, astfel de aventuri erau ceva obişnuit. Romtehnica era în subordinea Departamentului de Înzestrare a Armatei, condus de generalul Florentin Popa. Tranzactia ilicită cu armament trebuia să aibă loc în portul Pireu din Grecia. Era vorba de o navă militară românească burduşită cu zeci de tone de kalaşnikoave, aruncătoare de grenade de calibru mic şi alte echipamente de infanterie. Vasul a intrat in port, dar, surpriză, partenerul de contract nu s-a prezentat. Neştiind ce să facă, echipajul a scos nava din port, apoi, a simulat o defecţiune şi s-a întors din drum.
Respectând procedurile portuare, un echipaj grecesc, i-a condus pe români la docurile de reparaţii. În urma verificărilor, grecii au dat de armament, au sechestrat nava şi au fost contactate autorităţile romîne. Echipajul a fost îndrumat să stea la hoteluri în Pireu sau Atena. Speriati, românaşii au abandonat nava cu tot cu armament şi au dispărut. Parchetul civil grec ( grecii nu aveau unul militar) l-a chemat la faţa locului pe Angelescu ataşatul militar român de la Atena, apoi sesizat parchetul nostru militar. S-a făcut dosar. Nici în ziua de azi, grecii nu au primit răspuns. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu nava militară sau cu încărcătura. Scandalul a dus la demiterea faimosului general Florentin Popa şi a mai multor subordonaţi ai săi de la Înzestrarea Armatei.
Din partea armatei, pentru cercetarea acestui caz a fost numit Ilarion Giuroiu, la vremea aceea ofiţer de protecţie internă în cadrul Direcţiei de Siguranţă Militară.
Eduard Ovidiu Ohanesian
NOTIFICARE
asupra avertizarilor in interes public, pe care le fac institutiei la care am functionat, Ministerul Public – Parchetul de pe langa înalta Curte de Casatie si Justitie si D.I.I.C.O.T. in perioada 1.08.2006 – 6.01.2009.
Va rog sa observati urmatoarele
1. In perioada in care am fost procuror sef adjunct la D.I.I.C.O.T., am instrumentat dosare sensibile si am coordonat ancheta penala desfasurata de alti colegi in dosare intens mediatizate, cu implicarea unor marcante figuri ale vietii politice romanesti, toate aceste dosare interesind siguranta nationala a Romaniei, ca de exemplu
-dosarul Fuga lui Omar Hayssam, in care am fost procuror anchetator timp de trei luni,
-dosarul privind traficul de armament disjuns din cel de mai sus in care s-a inceput urmarirea penala si care cuprinde cu precadere documente clasificate (se afla in instrumentarea mea la data la care am demisionat),
-am coordonat ancheta la cererea verbala a sefului meu ierarhic in dosarul privatizarilor strategice (partea de competenta DIICOT), dosarul Alro Slatina, dosarul Nuclearelectrica si toate dosarele disjunse din dosarul supranumit de presa Dosarul privatizarilor strategice,
-fiind cu precadere ceea ce in afara tarii se numeste „procuror pledant”, am participat in sedintele de judecata in aceste dosare, la majoritatea termenelor, la desemnarea sefilor mei ierahici.
2. In tot acest timp am respins unele ingerinte nejustificate in activitatea mea de magistrat D.I.I.C.O.T. cu privire la cauzele mentionate.
3. Ulterior desemnarii, la scurt timp, in urma evolutiei anchetelor, mi s-a cerut insistent de catre sefii mei ierarhici de la acea data sa ma retrag din aceste dosare, ori sa efectuez sau nu acte de urmarire penala asupra unor persoane din mediul politic sau economic, impotriva convingerii mele si nu am dat curs acestor presiuni, lucru care a determinat represalii asupra mea.
4. In luna decembrie 2007 mi s-a cerut expres, verbal, de catre seful meu ierarhic sa formulez cerere de demisie din functia de procuror sef adjunct, lucru pe care l-am refuzat.
5. Cu privire la alegatiunile privind un recurs intr-un caz de notorietate publica, arat ca am formulat concluzii potrivit legii, care se gasesc imprimate potrivit codului de procedura penala la Curtea de Apel Bucuresti, in sedinta publica, pe baza actelor din dosar.
De asemenea, potrivit procedurii(art 316 cpp) si statutului magistratilor, procurorul de sedinta este independent in privinta celor sustinute in sala de judecata, fiind supus legii, probelor administrate si conştiinţei sale.
Procurorul de sedinta este obligat in virtutea subordonarii ierarhice sa informeze asupra solutiei procurorul ierarhic superior pentru exercitarea dreptului acestuia de recurs.
Este interzis de lege a se ordona procurorului de sedinta sa exercite sau nu cale de atac asupra unei hotariri a instantei, solutia legala fiind concretizata in posibilitatea acordata sefului ierarhic de a declara, motiva si sustine un recurs atunci cind are o alta opinie decit subalternul sau.
Am procedat intocmai, referind solutia, procurorul ierarhic a declarat recurs, iar aceasta cale de atac a fost respinsa de inalta Curte de Casatie si Justitie.
Consider ca in acest fel mi-am indeplinit corect indatoririle statuate de lege.
6. In activitatea mea de procuror sef adjunct, am adus o serie de critici si comentarii la adresa unor reglementari cu caracter intern pe care le-am considerat lipsite de sens sau de natura a ingreuna activitatea de ancheta, reglementari situate, in opinia mea, la limita ingerintei in actul de urmarire penala (care trebuie sa decurga sub protectia si discretia prevazuta de lege). Cu acest prilej, am contestat unele dispozitii interne potrivit normelor procedurale, inclusiv in fata instantei de contencios administrative (nepublicate in vreun jurnal oficial).
7. Arat, de asemenea, ca in continuarea sicanelor si abuzurilor impotriva mea, am fost anchetata disciplinar fara sa cunosc acest lucru pina inainte cu citeva zile de finalizarea anchetei, cind mi s-a permis sa studiez sumar actele dosarului (citeva sute de pagini-mare parte obtinute cu incalcarea flagranta a legii), interzicindu-mi-se expres prezenta unui avocat sau efectuarea de copii din dosar. Cercetarea s-a incheiat fara sa fiu audiata, desi am solicitat expres acest lucru,fiind sesizata comisia de disciplina pentru doua abateri, in conditiile in care mi s-a adus la cunostinta si am fost cercetata pentru una singura.
8. Am invocat aceste abuzuri procedurale in fata sectiei de procurori, care le-a ignorat, desi reprezinta incalcari flagrante ale legii.
9. Mentionez ca am reclamat inclusiv comportamentul de tip cazon, probabil impus, al procurorului inspector desemnat sa realizeze cercetarea de catre C.S.M., al carei subordonat este. Am contestat impartialitatea acestuia constind in incalcarea Lg 317/2004, modificata prin H.C.S.M 314/2007, in sensul ca nu pot efectua anchete disciplinare asupra unui magistrat alti magistrati detasati la C.S.M. de la aceeasi instanta cu cel anchetat, dar si aceasta cerere a fost respinsa de C.S.M. In scurt timp (28 mai 2009), Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a propus modificarea legii nr 317/2004 in sensul celor invocate, pentru sporirea gradului de independenta al inspectiei judiciare a C.S.M.
Prin pseudo-ancheta disciplinara s-a creat in mod denaturant aparenta unui procuror influentabil si indisciplinat, cand in realitate sefii mei au fost deranjati de turnura pe care ar fi putut sa o capete cazurile respective datorita informatiilor furnizate de cei cercetati.
10. Cu regularitate se transmit pe surse informatii catre presa, fapte adevarate combinate spectaculos cu supozitii si informatii eronate, care sunt de natura a-mi periclita credibilitatea, in conditiile in care, fiind inca magistrat, imi este interzis prin ordin al procurorului general (valabil pt toti procurorii) sa formulez o pozitie publica.
In raport de cele aratate, va rog sa faceti aplicarea textelor legale cuprinse in lg 571/2004, respectiv disp. art 7 alin 1 lit a, acordind protectia si sprijinul necesare avertizorului in interes public.
ANGELA CIUREA
