Într-o discuție purtată anul trecut cu fostul magistrat Dan Voinea pe tema metehnelor vechiului regim, acesta spunea : “ Securitatea nu trebuie crezută pe cuvânt niciodată”. Mi-au venit în minte aceste vorbe după ce am parcurs câteva pagini din revista Periscop, o publicație a ofițerilor în rezervă și retragere din cadrul Serviciului de Informații Externe. Mai precis, este vorba despre însemnările securiștilor care l-au trădat pe Comandantul Suprem, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989. Poate n-aș fi scris despre acest episod, dar, la o anumită pagină, mi-am regăsit numele anagramatizat – Petinu Tregheu Ahonesian, alături de câteva comentarii la adresa celor de etnie armeană. Ahonesian, nimic altceva decât o semnătură în subsolul unui articol ridicol și denigrator, scris de șeful Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, fost cadrist ceaușist la DIE/CIE/SIE. Așa a găsit de cuviință generalul Petru Neghiu să semneze un material în care îi înjură pe ofițerii care au avut tupeul să dezvăluie mizeria post-decembristă din “externe”. Unul dintre cei zugrăviți negativ de cronicarul Neghiu, purta numele conspirat “Cuza” și a lucrat sub acoperire pentru SIE vreme îndelungată, ca secretar de redacție la Jurnalul Național ediția de Chișinău. Probabil că ordinele primite de șeful rezerviștilor de la Biroul Director al noii securități (format din generalii Predoiu și Sarcă, ambii vechi ofițeri comuniști) nu se discută. Se execută. Altfel, Neghiu nu și-ar mai putea exercita talentul scriitoricesc pe banii poporului. Celălalt subiect al articolului, purta în anii’70 numele de cod “Anton Traian” și spiona la ONU sub acoperirea de cercetător la Institutul pentru Studiere a Conjuncturii Economice Internaționale (instituție de acoperire a DIE). “Anton”, fost ofițer operativ, a avut tupeul inimaginabil să sesizeze niște fapte grave de corupție ale conducerii ACMRR-SIE la una din întâlnirile rezerviștilor de școala DIE din Brănești, adunare condusă chiar de Neghiu.
Personal, l-am întâlnit pe securistul-cronicar Petru Neghiu anul trecut, într-o discuție, alături de un alt cadru de nădejde al externelor din deceniul opt de la Geneva, Teodor Ilieș, afacerist de succes după Revoluție. Am avut impresia că discut cu două ființe umane. Voinea avea dreptate. În cazul “LOR”, aparențele înșeală. Pe vremuri, când organul de partid a hotârât să epureze “Sistemul” de bolșevicii aduși pe tancuri din URSS, mulți evrei și sovietici și-au românizat numele pentru a se menține în funcții de conducere din cadrul PCR, MAE, Justiție sau Ministerul de Interne. Foste cadre ale Direcței a III-a Contrainformații a DSS spun că maghiarii racolați în anii ’80 au procedat într-un mod asemănător. Astfel, Hirsch a devenit Haiducu, Ileș-Ilieș, Goldstein-Aurescu, Asztalos-Măgureanu, Haynal-Hăineală, Naghi-Neghiu ș.a.m.d.
Revenind la cronicarul secu Petru Neghiu, aflăm de pe siteul ACMRR-SIE, că a fost asistent universitar la facultatea de filologie a Universității Babeș Bolyai, unde urmase cursurile facultății de filologie-secția de limbă franceză. Neghiu vorbește patru limbi străine : franceză, italiană, engleză și maghiară. Oameni răi și cârcotași din jurul generalului spun că de fapt maghiara este limba sa maternă. Dar asta este altă poveste.
Așteptăm cu interes ca generalul de brigadă (r) Neghiu să scrie în următorul număr al revistei Periscop despre mizerabilul turnător ungur Peter Naghi, marșrutizat de Securitate la Universitatea Babeș Bolyai, la facultatea de filologie – secția de limbă franceză pentru a fila o dizidentă celebră (la vremea aceea), profesoara Doina Cornea. Dacă este așa de specializat în anagrame, ne poate spune cronicarul Petru Neghiu ce nume și-a luat turnătorul Peter Naghi, după ce a intrat în sistem și de ce și-a trădat Comandantul Suprem în ‘89.
