Găștile SIE
Se trage dintr-o familie de boieri gorjeni. În anii ’70 a fost ofițer de informații “D”coordonator pe America de Nord la UM 0920/V2 (UM 0201, după1978), Departamentul de Informații Externe al Securității. A lucrat acoperit la New York, ca “cercetător” la Instiutul de Studiu al Conjuncturii Economice Mondiale cu numele conspirativ “Anton Traian”. A beneficiat și de acoperire diplomatică, reprezentând statul român peste hotare. A avut pe mână dosarele 
de cadre ale multor demnitarii post-decembriști, aflați la început de carieră în deceniul șapte. Este vorba despre “externiștii” care au preluat România după căderea regimului comunist : Meleșcanu, Baltazar, Goriță, Liviu Turcu, Nicolae Ropotean, Lazăr Comănescu, Bogdan Marinescu. A avut colegi celebri : generalii DIE/CIE/SIE Ilinoiu, Irinoiu, ministrul Gheorghe Tinca, filosoful Cărtărescu. A supervizat și derulat misiuni externe secrete despre care nici astăzi nu vrea să vorbească. După fuga lui Ion Mihai Pacepa, a fost tras pe linie moarta în MAE, apoi a lucrat în mai multe firme de comerț exterior (Chimimport) și în bănci. Are o memorie impresionantă și o biografia pe măsură, strâns legată de lumea financiar-bancară. A fost martorul decăderii și renașterii sistemului bancar românesc post-decembrist. A lucrat în Ministerul Finanțelor, a fost director de direcție în cadrul BankCoop, la banca Albina, banca Agricolă. A avut funcția de consilier bancar la Bancorex în timpul președinției lui Dan Pascariu, lucrând cot la cot cu Rodica Vlad – șefa Serviciului operațiuni bancare și cu Augusta Horotan – soția spionului Horotan de la New Yok. Andrew Arthur Littawer, unul dintre consilierii americani trimiși de Departamentul Trezoreriei al USA (bănuit de DIE că ar fi ofițer CIA încă din 1973 pe când lucra la firma BestFriend) la Bancorex, spune despre el că era trimis de Securitate să-l supravegheze. Când a început să vorbească despre vremurile de glorie ale comunismului, a fost călcat în picioare. Înjurat, bătut de foști procurori și polițiști, internat în spital pentru intimidare, “bancherul Emil” nu s-a lăsat. În 2012, la vârsta de 63 de ani, a terminat a treia facultate la Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu. Vorbește mult, alambicat, aparent fără rost. După câteva fraze îți dai seama că toate se leagă, că nimic nu este întâmplător. Este vorba despre Emilian Traian Andreescu, fost ofițer acoperit DIE în anii ’70 la ONU. Mărturia sa despre “banca Patria” este o telenovelă financiar- bancară, derulată după 1990 cu distribuție pestriță : securiști, bancheri, jurnaliști, miniștri, președinți, generali, americani, impostori ș.a.m.d. În episodul II, discuția noastră cu Emil Traian Andreescu (pornită de la Banca Armatei “Patria”) a ajuns la Bancorex .
Surse din mediul bancar ne-au relatat că, la începutul anilor ’90, când Emilian Traian Andreescu lucra la Bancorex, alături de biroul său era adus din partea Trezoreriei SUA, în funcția de consilier al președintelui băncii, Andrew Littawer. La vremea aceea, posesorul unui CV amețitor, americanul era bănuit că ar lucra intens pentru serviciile secrete . Cum americanii tocmai hotărâseră să pompeze niscai sute de milioane dolari în Fondul de Investiții Româno-American, reprezentanții SUA căutau oameni potriviți să se ocupe de acești bani. După o scurtă discuție, așa, ca între consilieri, Andrew hotărăște să-l propună pe un post oarecare, la fondul cu pricina pe Andreescu. Acesta, trecuse prin numeroase verificări și testări în viață, avea un cv impresionant și experiență în lumea financiar-bancară. Părea cel mai potrivit. Nu a trecut testul ambasadei SUA, de unde a primit eticheta de securist. Andrew s-a întors la Bancorex și i-a arătat obrazul colegului său de palier. “Emil Securitate, Securitate !”, i-ar fi spus acesta, arătându-i obrazul. După mai mulți ani, prin 2010, la hotelul Hilton, Andrew încerca să-i facă lobby așa-zisului bastard al regelui Mihai, Dieter Stanzeleit, în fața unor jurnaliști. Americanul i-a reproșat fostului ofițer DIE Emilian Andreescu (prezent la fața locului), că fusese trimis de serviciile secrete române la Bancorex, pe același palier cu el, pentru a-l supraveghea.
Credite preferențiale
“Tot ce era sistemul de apărare, inclusiv Ministerul de Interne, adică toate instituțiile veneau să ceară credite peferențiale de la Bancorex. Pentru scopuri sociale. Tărăcilă era la interne. Ăștia i-au impus în Consiliul de Administrație lui Temeșan să dea o anumită cotă lunară. Când veneau aprobările, venea o listă… De exemplu, la Ministerul de Interne, țin minte, era un colonel Roman. La cadre în ’90. El trimitea lunar, în cadrul plafonului aprobat de bancă pentru “interne”, o listă. Nu Temeșan aproba. Șefa lui de cabinet (care acum, nu întâmplător, Olguța este șefa de cabinet a președintelui Băncii Feroviare de pe Popa Tatu – fost pe la Banca Națională și el), Olguța era șefă de cabinet la Temeșan. Și avea o ștampilă cum se pune la șefii mari, cu specimenul de semnătură a lui Temeșan. Al președintelui băncii. Și o punea pe listele alea. Se ducea la serviciul ăla special, unde o puseseră pe madam Horotan, care era bancheriță (lucra în Bancorex). Aia, pentru că era ofițereasă, se ocupa să nu aibă oricine dosarele de credit cu datele personale ale ofițerilor. Era un serviciu mai secret pentru ei. “
SIE, legături periculoase cu Vântu
“Ce se întâmplă, Vîntu deja se infiltrase în Bancorex prin FPP2 Moldova, care de fapt conducea banca… Aici trebuie să mai facem o paranteză domnu’ Ovidiu, ca să înțelegi complexitatea, gândirea imbecilă care a împărțit în două proprietatea poporului roman, în Fondul Proprietății Private și Fondul Proprietății de Stat. 70% – activele statului și 30% le aveau privații. Și astea le-au împărțit pe 5 fonduri : Moldova 1, Muntenia 2, Transilvania 3, Oltenia 4, Banat 5. Asta a fost inițial, prima bătaie pe băncile de stat. Între ei. Bătălia era pe Bancorex, Banca Agricolă, Banca de Investiții. La Bancorex a câștigat atunci…, pentru că Hrebenciuc era din vârful PDSR-ului. Ăla e ceea ce eu numesc triunghiul corupției Bacău-Roman-Piatra Neamț. Acolo, în triunghiul ăla, vârful era Hrebenciuc. FPP2 Moldova cu Iacubov în frunte, și partea privată cu Vântu, care era omul lor din Roman și care fusese coleg de școallă cu …. FPP2 Moldova și-a cumpărat pe Splaiul Independenței, până-n Podul Mărășești, unde și-a luat Muntenia, blocul ăla pe colț, unul dintre blocurile din Piața Unirii. E mult de spus. Dar trebuia să spun contextul în care era implicat Vântu în Bancorex. Vântu stătea la etajele superioare ale clădirii FPP2 Moldova. Acolo își avea el birourile. Acolo își avea sediul central. Și încă ceva, și asta o leg de Talpeș. Toți oamenii din jurul lui erau oamenii lui Talpeș. Mare parte dintre ei, foștii mei colegi de la New York cum erau George Cristea, soțul ziaristei Ioana Cristea, de la radio, care fusese pe Agenția Economică, răposatul Țirigan fusese spion în Pakistan. Nora lui cred că-i și acum juristă pe la ăștia CEDO, pe strada Donici. A venit Ciulu Luigi (țările arabe), așa. Oltean din Dolj și se pare cunoscut al lui Vlad Iulian. Și alții. Săpătoru Titi care fusese și el pe agenție, și tot așa, mai era unul Ion Rațiu care era ofițer. Ei fuseseră de fapt infiltrați de SIE- am convingerea eu. Deci SIE, pe partea economică, a avut interese cu Vântu. Și asta nu pot să știu eu, pot să știe numai cei de pe zona lui Talpeș. Nea Ion care fusese adjunct atunci, fusese consul, gorjean de-al nostru. Generalul Nicolae Irinoiu (nu Ilinoiu de la New York, ăla care e tatăl lui Anca Ilinoiu). Deci erau doi Ăsta, funcționar internațional, nu știu ce, și Irinoiu consul al României, ofițer SIE. Ilinoiu era doar agent. Deci, Irinoiu a fost adjunctul lui Caraman și a continuat o perioadă să fie și adjunctul lui Talpeș. A avut o operație pe inimă, mă rog, s-a pensionat. Deci era perioada aia de tranziție, în care ei, au îndepărtat la presiunea americanilor și NATO tot personalul vechi. Ei trebuia să mai primenească aparatul și a mai luat din rezervă, d-ăia dați afară de Ceaușescu. S-au mai tras între ei. Unii. Deci au revenit o parte din ăia care fuseseră scoși după Pacepa. Ăștia bătrânii care erau pensionați. Și i-au reactivat. Eu nu aveam de unde să știu. “
Politica băncilor și deontologii presei
“Acum, una dintre principalele ținte, Vântu fiind un speculator, a vrut să-și creeze un vârf de lance în bănci. În primul rând în Bancorex. Îi trebuia o bancă unde să-și țină contul cazan pentru afaceri, de unde el să dirijeze… El voia să impună. Și atunci, în momentul ăla, când i-a impus prin Hrebenciuc lui Temeșan să reorganizeze banca, a făcut o direcție de relații cu presa, în care l-a adus pe alt om de-al lor, tot prieten cu ei de la Roman-Bacău. Așa-numitul Haritonovici, unul gras,umflat, cu barbă. El avea un rol principal. Să țină relația cu presa. Începuse ăla, Horia, șantaju’. Și frati-su’ Radu, pe care îi plimba Temeșan peste tot … Și acolo cu ei, a venit toată gașca. Cu marii ziariști, Andronic de la Adevărul. Toți c… ăștia care acum fac pe… Inclusiv, când s-a deschis de exemplu, sucursala din Salonic a Bancorex, a cărat un avion plin cu ziariști de ăștia, care acum se dau…A venit Andronic, a venit Andronic celălalt, ginerele lui…și după aia a devenit omul de bază a lui Vântu, am înțeles. Andronic ăla, puștiul, care era ginerele lui Horia Alexandrescu. Urma să vină și Dan Diaconescu, dar nu știu de ce l-au exclus, cu Oglinda lui. A venit Ficeac – pozele alea pe care le știi – de la România liberă. Și a venit și ăsta… Tatulici. Avea o fițuică pe atunci Tatulici. Nu era cu Dan Diaconescu, că se certaseră. Diaconescu avea Oglinda. Că asta e OTV, Oglinda TV. Tatulici nu mai știu cu ce a venit. Ah, a venit aia care a înebunit din Gorj – Stoian Simona. Frumușică era, dar înebunise la un moment dat. Ta-su, fost inginer silvic. Au o casă bătrânească… Dar ști care-i culmea istoriei ? Pe linia lui mă-sa, că ta-su- i ceva bulgar, nu-i gorjean… Dar mă-sa gorjeancă și vară primară, cu cine ? Cu Elvira Godeanu. Eu am rămas uimit, când la aniversarea a 100 de ani – Elvira Godeanu, la Teatrul Național, a venit ea și cu actorul ăla de de la Teatrul Național. Cum naiba-l cheamă ? Care, de fapt, s-a băgat pe sub pielea Elvirei în ultimii ani de viață ca s-o tapeze de bani. Are un nume d-ăsta franțuzit. Numele mic. Mă rog, nu contează. Și a venit și Stoianca. Era și aia în plimbări pe la Paris. Alt exemplu îți dau de integrii d-ăștia din presă. I-a cărat și îi căra în special când erau băncile mixte afară. Și când a fost în noiembrie 2006…. Eu m-am ocupat de organizare în țară. Pe telefoane cu Frankfurt-Bucharest Bank. Când s-au dus în Germania, Haritonovici… Era rolul lui să-i ducă, el era omul lui Vântu. Ăsta l-a tras pe Vântu spre bancă, înțelegi ? Ei erau gașcă, dar toți erau de sus de la Hrebenciuc. După aia, facem o paranteză, la hotelul ăsta, Helveția, din Aviatorilor, din piața Charles de Gaulle, avea întâlniri secrete plătite de Bancorex, Marinel Burduja (din gașca lor), fost primar de Piatra Neamț. Fost om de bancă, care e președinte la Raifaissen Bank de mulți ani și care l-a adus și pe ăsta vicepreședinte la Temeșan, peste noapte …. Toți au fost băgați politic, d-aia a fost distrusă banca. Avea întâlniri de taină Burduja Marinel. Că el cerea să i se facă mese, că era vicepreședinte. Se făceau mese acolo cu ăsta de la SRI, cu Timofte. Erau găști. Ale SIE erau toate băncile, anglo-română, franco-română…Erau ale Bancorex, nu a lui SIE. Directorii erau de la SIE. “
