“Vulturii” dau târcoale stârvului economiei românești

Jocuri de putere la Fondul Proprietatea

Încet dar sigur, economia românească intră pe mâna unor speculanților externi periculoși, un fel de fonduri de investiții în datorii, mai cunoscute sub numele de “Fondurile Vultur”. Denumirea metaforică compară acest tip de “investitori” cu niște vulturi  răbdători care dau tâcoale victimei, așteptîndu-i agonia, ca mai apoi să-i devoreze stârvul. Inițial, astfel de fonduri nu erau decât simple companii găzduite de state puternic industrializate (ca SUA sau Marea Britanie, unde investitorii “Vultur” sunt sprijiniți de importanți factori politici), care își permiteau să  cumpere pe nimic datoriile altor țări aflate în imposibilitatea de a se apăra, după care le executau în instanță, recuperând înzecit suma investită. Vorbim aici de sute de milioane de dolari. În România, serviciile secrete au identificat operațiuni ale fondurilor “Vultur” chiar și în Fondul Proprietatea (FP). 20% din companiile strategice românești, în mâinile speculatorilor străini.

Din punct de vedere economic, specialiștii spun că România este o piață emergentă, în curs de organizare, în care regulile financiare si economice nu sunt foarte clare si nici foarte stabile. Interventia masivă și arbitrară a clasei politice în economie vine pe fondul unei justiții afectate de un grad înalt de corupție. Caracteristic pentru piețele emergente este riscul crescut pentru investiții, fiind prezente aici cu precădere așa-numitele “vulture funds –  fondurile Vultur”. În mediile universitare, despre acest tip de fonduri se știe că sunt dispuse să investească în piețe instabile economic și politic, fie cumpărând obligațiuni în state cu nevoie crescută de lichidități, (cu dobandă foarte mare, dar și cu risc foarte mare), fie cumpărând creanța pe care un stat o are, executand apoi statul debitor. O altă categorie de investiții tip “vulture fund” este cumpărarea unor active/acțiuni subevaluate, pentru ca mai apoi acestea să fie vândute la prețul real. În cazul unor state ca Argentina sau Peru, “vulture funds” au cumpărat o parte din datoria pe care aceasta o aveau către alte țări sau instituții de credit chiar și la 20% din valoarea creanței, după care statul debitor a fost acționat în justiție (de obicei în Statele Unite ale Americii – țara de rezidență a fondului), apoi executat silit.

Investițiile externe ale României, la dispoziția prădătorilor

În ceea ce ne privește, este de notorietate faptul că, la sfârșitul anilor ’90, în cadrul iniţiativei ONU de a ajuta ţările sărace să îşi lichideze datoriile, România a fost forțată  să renunțe la o datorie pe care  o avea de recuperat de la Zambia  de circa 40 de milioane de dolari, primind a zecea parte din creanță. Specialiștii spun că Zambia urma să utilizeze cele 37 de milioane de dolari pentru învăţământ, sistemul sanitar şi infrastructură. La un moment dat apare fondul Donegal International care cumpără de la guvernul României, datoria Zambiei cu numai 4 milioane de dolari, apoi acționează Zambia în judecată pentru 40 de milioane $. Procesul se  încheie în 2007 la Curtea Regală de Justiție din Marea Britanie. După ce cazul a fost mediatizat și metodele rechinilor de la “investițiile Vultur” au fost date în vileag, Zambia (țară deținătoare de resurse naturale bogate în cupru, cobalt, pietre prețioase marmură și uraniu) a fost obligată să plătească fondului Donegal 15 de miloane de dolari. Cazul nu este singular. Jurnaliștii au mai semnalat căteva astfel de fonduri de pe malurile Tamisei, care încercau să cumpere la un preț de nimic, creanțele externe ale României. În 1998, în timpul guvernului Radu Vasile, a fost cesionată datoria Angolei către țara noastră (estimată la aproape 20 de milioane de dolari), companiei Cobbham International Investements. În 2000, aceeași datorie ajunge la firma Argirom, condusă la acea dată de Iosif Armas, care se obliga să plătească statului român 2,7 milioane dolari (circa 15  % din valoare).  În cele din urmă, în anul 2003, guvernul Năstase cesionează datoria către  Maxima Grup, o firmă britanică de negăsit în registrul companiilor din Marea Britanie. Jurnaliștii români au găsit date despre Maxima în hotărârea guvernului, care avea sediul declarat în apropierea poliției metropolitane Scotland Yard. La adresa Queen’s Gate, nr 29, nu exista nici o companie Maxima Grup PLC. Nici astăzi nu știm nu se știe cui a vândut România datoria angoleză. La mijlocul anilor ’90 fondul Elliot Associates obține în justiția americană, de la Peru aproape 56,3 de milioane de dolari pentru o datorie (circa 20 de milioane de dolari) pentru care plătise 11,4 milioane $. În mediul academic, Elliot Associates figurează drept “creator” al “fondurilor Vultur”, acesta folosind pentru prima dată strategiile descrise mai sus.

“Vulturii” Elliot și ghearele lor din Fondul Proprietatea

Vă sună cunoscut numele Elliot ? Nu este o coincidență. Este același fond care deține în prezent (direct sau prin fonduri înrudite), aprox. 30% din Fondul Proprietatea. Surse apropiate serviciilor de informații românești ne-au semnalat cel puțin trei companii controlate de Elliot care dețin în prezent mai mult de 30% din acțiunile FP, un fond care are printre active creanțele externe ale României, ( de ex. Irak), datorii istorice pentru recuperarea cărora, până acum, statul român nu a făcut nimic. Aparent investiția lui Elliot la Fondul Proprietatea nu s-ar regăsi în strategia mai sus descrisă. Dar în calitate de acționar semnificativ al Fondului Proprietatea, având putere de decizie în Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), Elliot poate să impună strategia și deciziile pe care le ia conducerea FP – administratorul Franklin Templeton. Așa cum reiese din documentele prezentate mai jos, unul dintre acționarii importanți ai Fondului Proprietatea  (cu 13  procente din total acțiuni) este Manchester Securities Corp. din New YorkUSA, condusă de Paul E. Singer – președinte și Elliot Greenberg – vicepreședinte. În cadrul ședințelor AGA au mai fost identificați încă doi actori cunoscuți pe piețele de investiții – City of London și Royal Bank of Scotland, care acționează concertat cu Elliot. În aceste condiții, AGA a Fondului Proprietatea (de fapt Elliot) a luat anul trecut decizia ca fondul sa răscumpere o parte din propriile acțiuni, la un preț nespecificat, dar, pentru ca lucrurile să fie atractive, se acorda managerului, la răscumparare, un comision suplimentar. Așadar, dacă Elliot decide că Fondul Proprietatea este o investiție neatractivă, poate oricând să iasă și să vândă tocmai către FP acțiunile pe care le deține la acesta, la un preț care să îi convină.  Elliot și-a asigurat poziția de câstigător  indiferent ce se va întampla la FP.

Fondul Proprietatea, “cel mai mare rău” făcut României

Mai mult, dacă lucrurile acum destul de confuze la FP, urmează să se clarifice, Elliot se va găsi în poziția celui care controlează societatea deținătoare a 20% din întreaga industrie energetică a României, după cum a remarcat chiar actualul premier. „Fondul Proprietatea, care acum este sută la sută privat şi care deţine…, uite am transferat din avuţia naţională către o zonă privată, am transferat 20% în medie, din tot ceea ce înseamnă companiile strategice. Legea 247/2005, din punctul meu de vedere, a fost cel mai mare rău pe care puteam să îl facem României, dar nu mai putem să îl mai întoarcem acum. Putem doar să găsim o soluţie inteligentă de aplicare”, a spus Victor Ponta la un post de televiziune. Probabil că și premierul a fost informat că tocmai Adunarea Generală a Acționarilor din FP a aprobat posibilitatea de a înstrăina aceste participații, iar cumpărători interesați s-ar putea găsi tot printre societăți prietene, astfel încât n-ar mai fi nevoie ca Elliot să se împiedice de câțiva acționari minoritari.

Surse din executivul Fondului Proprietatea lasă să se înțeleagă că Elliot are doi aliați importanți în demersurile sale :

·           conducerea Ambasadei SUA la București – care atunci când a fost nevoie, a făcut serioase activități de lobby pe lângă Guvernul și Președinția României în sprijinul resortisanților americani, recurgând câteodată chiar la indicații date instanțelor de judecată – acest lucru neîmpiedicând-o însă, a declara sprijin și pentru pozitia statelor Uniunii Europene, exprimată recent în cadrul raportului MCV, respectiv denunțarea oricărei imixtiuni în actul de justiție și 

·           conducerea politică a serviciilor de informații românești, afiliate vremelnic partenerilor americani, care veghează ca operațiunile Elliot pe teritoriul românesc să se desfășoare nestingherit.