Mizeria de pe planeta lui Sarcină
Luna iulie, anul stelar 2010. Planeta Târgu-Jiu. Alta decât Pământul. În urma unor sesizări telefonice, venite de la locatarii din zona CAM, începem o anchetă. Ne-am deplasat la faţa locului pentru a constata dacă sunt reale plângerile cetăţenilor. Peisajul este dezolant. Câinii vagabonzi sar pe trecători, iar mirosul greu de metal îţi
umple nările. Deşi în zonă sunt sute de locuinţe ticsite cu familii de târgujieni, în loc de parcuri sau locuri de joacă pentru copii, găsim un uriaş cimitir de maşini. Autorităţile habar n–au ce se întâmplă şi spun că sunt legate de mâini şi de picioare, fiindcă este vorba de proprietate privată. Primăria, Garda de Mediu sau Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj au ochelarii sparţi când vine vorba despre “cimitirul” lui Sarcină. Cu alte cuvinte, dacă eşti pui de şmecher cu nevastă procuror, deţii un teren în Târgu–Jiu poţi face ce vrei. Poţi cultiva de exemplu chiar şi canabis că nu te deranjează nimeni. Cronicuţa unei demisii.
Deşi e vară şi e cald, geamurile apartamentelor din vecinătatea depozitului de 
maşini dezafectate din zona CAM Tâgu Jiu sunt închise. Activitatea desfăşurată de oamenii lui Tati (cum îi spun apropiaţii miliardarului Nicolae Sarcină) “în cimitirul de maşini” dintre blocuri, a lăsat locatarii fără suflare la propriu. Nu poţi vedea ce se petrece în spatele gardului înalt de vreo 3 metri de lângă blocurile ANL, de unde răzbat zgomote metalice de polizoare, freze, ciocane, table îndoite. Cei care locuiesc la etajele superioare au parte de un peisaj macabru. Din loc în loc, gardul este întrerupt de porţi metalice mâncate de rugină aparent nepăzite. Un loc uitat de Dumnezeu şi de Primărie, fără nume de stradă, număr sau firmă. La câţiva paşi, blocuri. Familii, femei, bărbaţi, copii. Locatarii se feresc să vorbească despre zona împrejmuită. Unii spun că este a lui Sarcină.
“Care Sarcină ?”, întrebăm noi.
“Ăla cu Succces !”, spuse doamna de la trei şi închise repede fereastra.
„Cimitirul” nu e cimitir
Facem un ocol mare şi în drum spre gospodăria agricolă a Penitenciarului Târgu Jiu găsim viaţă. Este poarta “cimitirului” Succes. În prag, trei-patru burtoşi plictisiţi de viaţă şi îmbrăcaţi cu salopete jegoase se zgâiesc la noi.
“Ce stradă şi ce număr este aici ?”, întrebăm în lipsa oricărei informaţii afişate.
“Nu ştiu”, ne răspunde unul dintre burtoşi. Miraţi că oamenii muncii nu ştiu pe ce stradă se găseşte locul lor de muncă îi întrebăm al cui este cimitirul.
“Al lu’ domnu’ Sarcină. Succes.”, spuse unul dintre ei cu mândrie. Neoficial, am aflat că ce se găseşte pe străzile Lotrului / Hidrocentralei şi este denumit „cimitir de maşini”. De fapt ar trebui să fie un „parc auto”. Din păcate, după cum se poate vedea din fotografii, maşinile şi utilajele depozitate nu mai sunt demult funcţionale. Majoritatea, sunt transportate cu platforme motorizate, pentru că nu au roţi sau motoare. Oamenii de afaceri spun că în perioadă de criză, este o adevărată crimă să ţii bani imobilizaţi în rable ruginite. În cimitirul de maşini al lui Tati sunt ţinute sute de tone de fier vechi ruginit din motive pe care numai proprietarul le cunoaşte şi banca ce-l creditează în casacadă. Cimitirul s-a extins şi în afara perimetrului. Pe latura dreaptă a drumului către penitenciar zac aruncate mai multe autobuze ruginite inscripţionate cu Succes.
Despre autorităţi, numai de bine. Primăria Municipiului Târgu Jiu nu a auzit de cimitirul lui Sarcină, iar şefii Gărzii de Mediu erau în concediu. Şi pe la Agenţia de Protecţie a Mediului bătea vântul.
“Vă spun că nu cred să fi făcut cineva vreun control în zonă”, ne spuse cu juma’ de gură una dintre angajate. Edilul şef al municipiului Florin Cârciumaru are rezerve când vine vorba despre aventura afaceristului Sarcină în zona CAM. Este prea ocupat să dea cu lac centrul oraşului Târgu Jiu, în zona Lotrului nu prea calcă. Acolo este altă planetă.
În cele din urmă, primăria ne-a înaintat un răspuns :
“În urma cererii depuse la Primăria Municipiului Tg-Jiu, înregistrată sub numărul de mai sus, vă facem cunoscut că în evidenţele Primăriei Tg-Jiu se află autorizaţia de construcţie nr. 599/2007 pentru împrejmuire teren în strada Hidrocentralei a S.C. Succes NIC COM S.R.L. Nu există autorizaţie de funcţionare pentru locaţia respectivă.”
Mai bine făcea locuri de joacă pentru copii
Oamenii sunt vizibil deranjaţi de prezenţa rablelor ruginite lângă blocurile lor, dar se tem să îşi exprime public nemulţumirile. Cu mare fereală, susţin că pe terenurile respective s-ar fi putut face altceva. Chiar au câteva idei de amenajare. Locatarii ştiu că este vorba despre o proprietate privată şi că cel ce o deţine este singurul care poate să schimbe soarta amplasamentului.
„De deranjat nu mă deranjează, la propriu. Dar nu-mi place aspectul acestui depozit de utilaje şi maşini grele. E total inestetic, mai ales pentru că amplasamentul e foarte aproape de blocuri; eu cred că ar trebui duse la fier vechi, iar aici să fie amenajat un parc pentru copii sau orice altceva, numai ce e acum nu. Deschizi geamul şi ce vezi ? Fel de fel de utilaje şi fiare ruginite. Problema e şi cu dimensiunea acestui „parc auto” pentru că, după cum vedeţi, ocupă destul de mult spaţiu. Ar putea să le mute dincolo de stradă şi să elibereze partea de lângă blocuri”, spunea un locatar al blocului de lângă depozitul de utilaje. Alţi cetăţeni din zona CAM sunt revoltaţi dar neputincioşi. Familile lor sunt obligate să suporte zilnic viaţa din preajma „cimitirului de maşini”. Se tem pentru sănatatea copiilor.
„E imposibil să-ţi placă ce se vede aici. E proprietate privată din câte ştiu eu şi noi nu putem să facem altceva decât să ne dăm cu părerea. Nu e frumos, nici sănătos. Când bate vântul se ridică mult praf şi nu e deloc plăcut. Dacă mă întrebaţi pe mine ce aş face aici, vă pot spune că potrivit mi s-ar părea un complex comercial de mari dimensiuni, cât s-ajungă la tot cartierul. Aşa am scăpa de probleme şi toată lumea ar fi fericită. L-ar putea construi chiar Nicu Sarcină”, spun ei.
Cine se pune cu Sarcină ?
Despre Nicolae Sarcină, omul de afaceri care deţine terenurile din zona Lotrului / Hidrocentralei şi utilajele depozitate pe ele se pot spune multe. Presa a descoperit recent că, în vara anului 2010, portocalii îi dădeau un contract baban de aproape 6 milioane de lei noi de la falimentara CET Rovinari. În plină criză, când angajaţii complexului erau disponibilizaţi sau trimişi în şomaj tehnic, conducerea CET Rovinari închiria de la Sarcină maşini de lux cu tot cu şoferi de milioane de euro.
„Vă spun eu cum s-a ajuns la situaţia asta: omul de afaceri are aceste terenuri în proprietate şi a depozitat aici utilaje de la TPSUD şi ce firme mai are el. Vă spun, el este un om influent şi puternic şi face tot ce doreşte. Dar n-ai ce face ! Cine se pune cu Sarcină ?”, concluzionează un târgujian mai în vârstă. Am vrut să-i spun că miliardarul este un tip capabil şi bazat. Are nevastă procuror. Dar omul se pierdu în scara blocului nr. 1 fără să arunce vreo privire peste gardul ruginit, aflat la numai câţiva metri de intrare. S-a obişnuit demult cu mizeria lui Sarcină.
Cronicuţa unei demisii
În iulie 2010, pe când eram încă redactor şef la cel mai vechi cotidian din Gorj, am promovat ancheta de mai sus. În 3-4 luni de activitate în redacţie reuşisem, cred, să fac dintr-o fiţuică de provincie, ziar veritabil. Însă, intervenţiile şi ( îmi place să cred ) presiunile la adresa patronatului ziarului în cazul “Sarcină” au pus capac periplului meu gorjean. Articolul despre “mizeria” lui Nicolae Sarcină nu a apărut. Ca urmare, i-am spus şefului meu că are de ales între infractori şi jurnalişti. Nea Bebe a ales infractorii. Aveam să aflu mai târziu că în culisele scandalului s-au negociat contracte între patroni şi alte alea… . Aşa că, după ce i-am pus demisia pe birou lui Bebe, m-am întâlnit cu Nicolae Sarcină pe terasa restaurantului Vera. L-am “lăudat” intens şi în gura mare, apoi i-am făcut cadou legitimaţia mea de jurnalist.
“Pune-o în ramă, deasupra biroului băiatule !”, i-am spus marelui afacerist. A înţeles oare că mai există jurnalişti pe care nu-i poate cumpăra ?
