“Odată ce te-ai dezgustat de el, poporul român, nici măcar nu-l mai poţi deplânge!”

Hits: 73

Acum, când abia vă mai ajung banii de pâine, guvernanţii voştri, cei pe care i-aţi înşurubat în soarta voastră ca să vă distrugă viaţa, continuă opera de falimentare fără întoarcere a ţării care vă adăposteşte.

Cândva, nu demult, s-a vorbit despre mămăliga voastră

Cândva, nu demult, s-a vorbit despre mămăliga voastră, care la aproape zece ani de la revoluţia voastră s-a transformat în terciul de pe masa săracului român. În puţine ţări popoarele nu doresc a fi respectate de către cei care le guvernează. În România totul e cu putinţă. Românii mor la cozi ca să plătească impozitul pentru întreţinerea parazitismului de gen remeşist în timp ce ajutorul pentru şomaj este asigurat din bietul salariu al viitorilor şomeri.

La noi dacă furi un român în văzul zilei capeţi respectul lui.

Regimul actual a reuşit ce n-au putut nici hunii, să îngroape România de vie! În ultimii ani s-au dus naibii averile naţiunii şi naţiunea n-a mişcat un deget pentru a le apăra. Jaful tătăresc al clasei nevrednice nu a iertat nimic, pământ, păduri, industrii, ape, dar ţăranul român de lângă Urziceni iese în calea unui Trahanache cu sare şi pâine! Niciunde parcă o mulţime nu este mânată la abatorul destinului său cu mai multă uşurinţă ca la români.

Măcelarii plac victimelor; liderii sindicali sunt de partea patronilor, greviştii de partea guvernului, bolnavii de partea celor ce le refuză medicamentele, slugile de partea stăpânilor. Cu o generaţie apatică, fraieră, defetistă, România nu mai poate evita ce este mai rău pentru ea. Gura cască a poporului caragialean stă în prispa casei distruse şi înfruntă incendiu cu un căscat! Asta înseamnă poporul gri, lumea gri a unei ţări pentru care nimeni nu mai sare în foc, şi dacă sare unul, este primul înjurat.

Când cei de la putere fură, cei furaţi nu mai ştiu decât să îi invidieze.

Izgoniţi din prin casele ca şi din modestia vieţii lor, alungaţi prin parcuri, în subsoluri, în şanţuri, românii postdecembrişti cred şi astăzi că numai asta li se cuvine! Nici gând să se împotrivească nefericirii dacă de fericire n-au avut parte! Resemnarea este o epidemie când cuprinde un cetăţean din zece, dar când atinge raţiunea unei mulţimi ea devine un cataclism. Ţara în care politicienii nu mai obosesc să promită marea cu sarea în timp ce se autoînzestrează cu case şi salarii pe viaţă, ca răsplată a meritului de a se fi dovedit sperjuri, nu mai merită decât dispreţul lor. Şi în vremea asta, elita naţiunii ţine în casă drapelul american!

Prostia la români, a devenit aproape o metodă de a supravieţui!

Vai de ţara în care şi cei de jos şi cei de sus se înţeleg să-l urce pe Iisus pe crucea României! Închis pe dinăuntru în lazaretul său, românul păgubos nu mai crede că poate reveni la sănătatea lumii în care este. Tot mai puţini mai sunt cei care, din dragoste curajoasă, tind să îi împingă o oglindă în faţă.

Puţini se mai reţin în faţa ispitei de a le striga în obraz: idioţilor!

Un popor este infinit mai mult decât un individ, o mulţime este cu mult mai puţin decât un individ, între timp, mulţimea românească a atins un capăt de turpitudine. Mă întreb dacă a mai rămas o ieşire din lagărul fără sârmă ghimpată, fără paznici, care este Gulagul românesc? Compasiunea priveşte soarta celor care nu pot mai mult, dispreţul este o palmă pe obrazul celor ce nu vor mai mult! Niciodată n-a coborât mai jos ideea de “naţiunea română” decât acum când, ajunşi pe brânci, la porţile unui nou mileniu, nu mai putem proba, în nici un fel, vocaţia de a fi rom¬ân! Domnii Patapievici pot fi deplin mulţumiţi. S-a şi întâmplat deja ceea ce au vrut să audă?

Ei parcă spun, surâzând subţire: “Odată ce te-ai dezgustat de el, poporul român, nici măcar nu-l mai poţi deplânge!”

Nici măcar compătimire, poporul meu, nu mai au pentru tine cei care, în credinţa şi sfinţenia ta, te-au măcelărit fără milă…

Claudiu Iordache

îți mulțumesc că ai citit articolul meu!
  •  
  •  
  •  

reporter AMF

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

Cum era cu "dictatorul", ..."democraților"!?

mie iul. 10 , 2019
Hits: 73 Aseară, urmărind-o pe doamna Dăncilă încurcându-se în cuvinte când a fost întrebată despre “statul paralel”, m-am lămurit definitiv: acest partid e pe cale a fi predat cu arme și muniții! E limpede pentru mine, e limpede pentru miile de oameni care îmi scriu și care sunt revoltați. Prin urmare, am hotărât să nu o las singură pe doamna […]

Breaking News

  • Hits: 115 STRUTO – CAMILA USR+ Am citit un interviu dat de Dan Barna unui site. Cum ma straduiesc sa fiu obiectiv, o sa incep cu lucrurile pozitive. Barna nu este un tip incuiat. Stapaneste vorbele, are proprietatea cuvintelor, un vocabular peste media politicienilor de astazi, fluenta, da sentimentul ca este stapan pe sine, ceea ce-i confera aer de lider. […]

  • Hits: 374 Doris, ne-ai rupt inima, fato! Pentru cei neinițiați în vrăjeală politică, deși după ceea ce pătimim de 30 de ani ar trebui să fim toți experți. Ascensiunea femeilor în politica românească nu are un aer de misoginism, ci mai degrabă de recunoașterea esteticului feminin. Zâmbetele “blonde” ale Elenei Udrea Zâmbetele “blonde” ale Elenei Udrea, cusute pe manșeta unui […]

  • Hits: 114 Cine își imaginează că atacurile în rafală, din toate părțile, în același timp, vin din pură întâmplare cu doar câteva luni înainte de alegeri – e complet naiv... Imediat după congres, am plecat preț de câteva zile. Am plecat nesecurist. Când m-am întors, am aflat că nu mai sunt doar “omul rușilor”, ci și un “securist ticălos”. Ba […]

  • Hits: 130 Precizare: Aceasta este o Declarație și poate fi folosită ca probă în orice Proces al unei Instanțe Militare, sau în orice Instanță Națională și Internațională. Îmi asum întreaga responsabilitate a celor ce voi declara, și sunt dispus să susțin cu probe, amănunte și nume de persoane, altele decât cele pomenite în declarație, cele scrise mai jos. Fac deasemenea […]

  • Hits: 3 Carmen Dan a fost cel mai bun ministru de la Interne pe care l-a avut această țară de la Revoluție încoace. După ce comuniștii ne obișnuiseră cu dobitocii supremi, dintre care trebuie menționați cel puțin Teohari Georgescu, Alexandru Drăghici, Emil Bobu sau Tudor Postelnicu, ăștia de după Revoluție n-aveau cum să se lase mai prejos. Să nu uităm […]