14.9 C
București
joi, martie 28, 2024

Obiective turistice neobișnuite în Crimeea 2

*Există două stațiuni la Marea Neagră, unde se poate face plajă și baie până în luna octombrie : Ialta și Sudak *Pe lângă vestigii istorice și frumuseți naturale fără seamăn, la Ialta găsim și astăzi urmele fostelor centrele de pregătire și antrenament Spețnaz pentru agentura din țările frățești * În “Zona cubaneză” tronează drapelul Rusiei * La Sudak funcționează încă uriașele complexuri de tratament preluate de Ucraina de la URSS * Veteranii Armatei Roșii, veniți la tratament, au parte de peisaje asemănătoare cu Grădinile Semiramidei *Amintiri despre “Satan” * “Ne pricepem de minune la rachete balistice, însă un automobil competitiv n-am fost în stare să facem.”

  Litoralul Crimeei (Krîm sau Yeșil Yurt în tătară) se întinde ca un colier în jurul peninsulei cu același nume, într-un lanț de orașe și stațiuni balneo-climaterice de o frumusețe rară : Simferopol, Bakhcisaray, Starîi Krîm, Balaklava, Gurzuf, Alușta, Alupka, Evpatoria, Feododsia, Koktebel, Gurzuf, Sevastopol, Sudak, Novîi Svet. Din loc în loc, marea scoate la iveală plaje largi cu nisip sau pietriș desprins din munții stâncoși, ce se prăbușesc în mare. Sudakul dispune de 2 kilometri de astfel de plaje. La Novîi Svet, peisajul arid, sălbatic, cu relief înalt, cu peșteri, canioane și cascade, îți taie răsuflarea. Ialta, perla cea mai de preț a acestui colier este poate cea mai cunoscută stațiune în afara fostului bloc sovietic. De-a lungul istoriei, clima blandă a determinat nobilimea și țarii să ridice la Ialta grădini impresionante și preventorii. Aici erau tratate bolile de plămâni, afecțiuni ce făceau ravagii în epocă. Palatele Massandra, Vorntov, Gaspra, Livadia, Alupka, catedrala Alexander Nevsky, sunt numai cateva din minunile arhitectonice  ce pot fi vizitate. Cel mai spectaculos (simbolul Ialtei) este Cuibul Rândunicilor, un palat construit deasupra mării, pe stânca Aurora.

Ei bine, cine s-ar fi gândit că, tătarilor, locuitori de drept ai acestui paradis verde, istoria le-a rezervat o soartă atât de tragică ?  În baza unor rapoarte NKVD din 1944,  care învinovățeau o întreagă etnie de colaborare cu naziștii, Stalin ordona:  „Să nu mai văd picior de tătar în Crimeea“. Imediat, au fost aduși militari înarmaţi până în dinţi. La ordinul șefului NKVD Lavrenti Beria, sute de mii de femei, copii şi bătrâni, toți fără excepție, au fost încărcați în camioane și deportați în Siberia, prin Asia Centrală sau uciși. Sovieticii au considerat Crimeea punct strategic și au ridicat aici baze militare, “orașe spațiale”, centre de tratament și au repopulat peninsula cu ruși.

 Zona cubaneză

La Ialta, secretele epocii sovietice răsar la tot pasul. În imediata apropiere a falezei, există două străzi apropiate Sevastopolskaia, Arhivnaia. Între ele, face Centrul de tratament al militarilor ruși Ialtalegătura o mică intrare cu nume nou, Vecernaia. Dacă ai să întrebi orice localnic sau taximetrist, habar nu au unde este Vecernaia. După explicații detaliate, taximetristul se luminează la față :

“Ah, intrarea Kubanskiy (sau Kubanskoe, depinde cu cine stai de vorbă), vă duc imediat”.  După lungi discuții, omul spune că zona este numită Kubanskyi pentru că acolo, pe timpul sovieticilor, acolo erau cazate delegațiile de studenți cubanezi, veniți la studii. Ce fel de studii ? Se poate observa peste drum, pe strada Sevastopolskaia, unde un fost centru de instructaj și antrenament al Spețnaz pentru viitorii agenți din țările frățești,  a fost transformat după ’90 în centru de odihnă pentru militarii ruși staționați în Crimea și familiile lor. Dealtfel, mica pancartă de la intrare afișează steagul Rusiei, proprietarul de drept al așezământului. Despre astfel de centre de verificare și antrenament și despre pregătirea “candidaților” aduși din diverse țări prietene, vorbește și Viktor Suvorov (un defector al serviciului secret al Armatei Roșii, GRU) în cartea sa “Spețnaz”. Centre ca cele din Crimeea și Odessa erau folosite pentru selecția  agenturii externe Spetsnaz sau GRU. Antrenamentele se desfășurau tot în Ucraina, la uriașele poligoane ale Spețnaz de la Joltîie Vodî, lângă carierele de uraniu. Ca să ajungi agent GRU sau Spețnaz trebuia să ai aptitudini serioase. Pregătirea  dura uneori chiar 2 ani. Cei mai buni dintre cei buni ajungeau să se antreneze cu păpuși. Ce erau păpușile ? Secrete de stat. În realitate, conform lui Suvorov, păpușile erau deținuți condamnați la moarte care alegeau să fie cobaii de antrenament ai ofițerilor Spețnaz și GRU. Militarii trupelor speciale se băteau parte în parte cu pușcăriașii, uneori rezultând rănirea gravă sau chiar decesul unuia dintre combatați. O relicvă a acelor vremuri se mai află încă pe strada Sevastopolskaia și a fost transformată de ruși în complex de odihnă și relaxare pentru militarii Flotei Mării Negre. O mică pancartă din colțul străzii ne anunță că acolo este Sanatoriul de Război Ialta. Drapelul afișat este cel rusesc. Militarii Flotei Mării Negre vin aici pentru odihnă cu tot cu familiile lor. O mică vulnerabilitate a trupelor rusești staționați pe pământuri străine.

Grădinile sovietice

L-am cunoscut pe unul dintre admiratorii obișnuiți ai stațiunii Sudak, rezervist al miliției ucrainiene de la 34 de ani, care a lucrat în tinerețe și pentru sovietici. Dan este cazat într-un apartament al complexului de tratament al Ministerului de Interne. Pentru că este rezervist, beneficiază de numeroase gratuități. Reduceri importante la cazare, masă și tratament medical. Complexul de la poalele cetății genoveze din Sudak este uriaș, liniștit și verde. Vilele, apartamentele și hotelurile sunt înconjurate de o grădină splendidă. Se circulă printre copaci, ronduri din piatră cu flori și plante exotice. Pe marginea drumului sunt aranjate rigole pentru scurgerea apei. Liniște și un aer deosebit de curat. Apartamentul lui Dan se află într-o mică vilă cu două etaje. Totul a rămas exact ca pe vremea URSS, ucrainenii schimbând ici-colo ba o ușă, ba un aparat de aer condiționat. Până și întrerupătoarele sunt de producție sovietică. Lucruri de calitate proiectate să dureze 100 de ani. Dan este de părere că democrații ucraineni nu vor reuși în următorii 50 de ani, nici măcar să vopsească ce a rămas moștenire de la comuniști. Peste tot flori, verdeață și conifere. Drumeagurile interioare sunt desprinse din povești. Cum numai în palatele țarilor am mai văzut. Peisajul are ceva din grădinile Semiramidei. Din loc în loc, plăcuțe vechi, scrise de biologi dau amănunte depre tipul plantei respective. Complexul turistic al Ministerului de Interne nu este singurul din zonă. Cel mai mare și frumos este cel al căilor ferate ucrainene. “Unde crezi că se învârt cei mai mulți bani ? Pe căile ferate, desigur.”, spuse Dan. Ucraina a moștenit o uriașă rețea feroviară de la URSS. Învechită și neîntreținută, cu zeci de mii de angajați și cu întinse porțiuni unde trenurile ating viteza de 5 km/h, rețeaua produce. Între 8 și 10 dimineața, prietenul nostru nu este disponibil. Urmează “proțedurile” medicale. Diverse tratamente de întreținere și recuperare la care are dreptul gratuit sau cu mari reduceri. Medicii folosesc cele mai moderne tehnici și echipamente, chiar și laseri pentru tratarea afecțiunilor gâtului. După aceea, urmează o baie sănătoasă printre stânci, acolo unde apa este limpede ca cristalul. Dan nu suportă nisipul. Se simte mai bine pe bolovanii ascuțiți. Dacă l-ai pierdut din ochi o clipă, nu-l mai găsești. Este undeva în larg, la doi kilometri de plajă. Mai are puțin și ajunge în orașul cosmonauților Novîi Svet.

 Amintiri despre ”Satan”

Dan a părăsit “internele” pentru că făcea foamea. “La un moment dat, primeam salariile în natură”, spune el. Ca ofițer operativ, făcea parte din echipele care înfruntau crima organizată transfrontalieră. Se băteau parte în parte cu criminalii și contrabandiștii, capturau sume impresionante, dar trăiau de pe o zi pe alta. Îmi arată spre culmile din jur. Pe aici sovieticii instalaseră aeroporturi subterane. Se dădea o platformă la o parte și gata. Decola avionul. Luminițele din zare sunt probabil elicoptere MI-8 sau versiuni îmbunătățite. Cu astea a participat la exerciții de zi și de noapte, când păzea rachetele balistice ( probabil rachete SS18 Satan SS19 sau SS 24 cu cap multiplu sau o versiune mai nouă). Își aduce aminte că fiecare “zburătoare” dispunea de 10 capete independente, capabile să lovească ținte distincte cu o forță de 150 de bombe tip Hirosima. Rezervistul ucrainean vorbește cu mare admiație despre sistemele sovietice, dar… “Ne pricepem de minune la rachete balistice, însă un automobil competitiv n-am fost în stare să facem”, spuse Dan cu năduf. După ’90, sovieticii au lăsat două mari divizii de rachete în Ucraina. Una la Pervomaisk, la vreo 400 de km sud-vest de Kiev și una în apropierea orașului Hmelințki. Silozurile nucleare erau ascunse la 30 de metri sub pământ. Numai capacul de deasupra cântărea 30 de tone. La nevoie, exploda controlat si se facea floare, lăsând cale liberă rachetelor. Mașina de ridicare, prindea racheta de bot și o poziționa pentru lansare. Subdiviziunile silozului aveau câte un punct de comandă. De acolo se supraveghea totul. Rachetele și locașurile dispuneau de nenumărați senzori. Din când în când era nevoie de curățarea locașelor. Pentru asta se aplicau tensiuni mari între 500 și 3000 de volți. De jur-împrejurul puțului de lansare nu mai rămânea nici urmă de vegetație. Soldații de pază stăteau închiși sub pământ 24 de ore din 24 și erau dotați cu mitraliere calibru 7,62 mm. Toate comandate electronic. Armele puteau fi activate doar de la punctul de comandă al subdiviziei. Carburantul rachetelor avea componente extrem de toxice și corozive. De aceea, recipientele în care era ținut erau schimbate periodic. Rachetele nu erau alimentate decât în vederea lansării. Personalul din silozurile subpământene era expus continuu pericolelor. Dan spune că a fost de față la spargerea unui rezervor de combustibil. Zeci de militari au murit arși de substanțele toxice scurse. A fost prăpăd înăuntru.

Articole similare

Ultimele aparitii