S-a făcut lumină-n sat și dreptate în justiție. După lupte seculare cu perversa corupție, regimul Băsescu a obținut primele rezultate notabile. Spre exemplu, în timp ce fostul premier Adrian Năstase este achitat pe bandă rulantă în mai toate dosarele de șpagă și corupție, inclusiv în cel referitor la containerele cu termopane și chinezării, Șerban Mihăilescu, alias Miki Șpagă, și-a primit pedeapsa. Un an de pușcărie cu suspendare a luat senatorul UNPR pentru câteva arme, mită de la consilierul său Fănel Păvălache, pedeapsă de care Miki Șpagă se credea absolvit odată cu intrarea în partidul generalilor condus de specialistul în izmene Gabriel Oprea.
Cine mai credea că după atâția ani de tergiversare a dosarului „Șpagă în arme de vânătoare”, Miki, parlamentar și lucrător cu state vechi de plată în aparatul guvernamental pre și post-revoluționar, va mai fi condamnat ? Absolut nimeni. Cu atât mai puțin fostul său șef Adrian Năstase. În istoria recentă a României, aproape că nu există vreun caz de ales al neamului sau înalt demnitar, condamnat definitiv pentru corupție.
În definitiv, Miki Șpagă și Năsatase, demni urmași ai nomenclaturii comuniste, făcuseră ce au văzut “în casă” la predecesorii lor. Au copiat la indigo faptele de arme (de vânătoare și de pescuit) ale foștilor tovarăși din Securitate și PCR, alături de care activaseră și ei cu acte în regulă înainte de a fi așezați direct în băncile Parlamentului. Mihăilescu, fost șef de cabinet al premierului Constantin Dăscălescu, a fost promovat după ’89, secretar general sub guvernarea Năstase. Sistemul comunist își schimbase doar numele, nu și obiceiurile.
Puțini sunt cei care știu că în urmă cu vreo trei decenii, o afacere de mare corupție (asemănătoare cu cele de mai sus), cu arme de vânătoare, unelte de pescuit, sticle de whisky și țigări străine, a zguduit serios Departamentul de Informații Externe (DIE), dezvăluind adevărata față a nomenclaturii PCR. Șpăgăreala generalizată de care suferea sistemul (din care au răsărit Adrian și Miki ) ieșea la iveală în vara anului 1978, imediat după fuga generalului Ion Mihai Pacepa. Actorii principali : Emil Bobu, Vasile Patilineț, Ștefan Andrei, Ion Stănescu și alți membrii marcanți ai nomenclaturii comuniste de la acea dată. Obiectul șpăgii – 5 puști de vânătoare drilling cu lunetă, 5 puști speciale cu plăcuțe de aur și muniția aferentă, puști Remington, lansete și mulinete, pălării din fetru și păr de iepure, valize Samsonite cu cifru, combine muzicale, țigări, șampanie, whisky etc.
Iată doar un fragment din raportul strict secret al generalului maior Marcu Gheorghe, fost șef al Diviziei a II-a America și alte regiuni din cadrul DIE, din data de 16 august 1978 :
“Tovarășii mi-au spus să încerc obținerea fără bani a 5 puști similare [pușcă de vânătoare drilling cu lunetă] cu rezerva de cartușe necesară. Am executat dispoziția și am procurat armele în cauză. Pe raportul întocmit la data respectivă, care se găsește în posesia subsemnatului, s-a pus rezoluția : o armă se dă la cabinetul nr. 1, una la tov I. Stănescu, una la tov. V. Patilineț și una rămâne subsemnatului. S-a executat.”
Nici atunci și nici acum, din rațiuni superioare de stat, demnitarii șpăgari nu au pățit mare lucru, dovadă că istoria se repetă. Odată la câteva zeci de ani.
