Cronica imposturii academice la români

Intelectualii de mucava ai Securității își dau în cap cu diplome și doctorate

*Tradiția diplomelor false a fost implementată de Securitate * La DIE, impostura universitară se numea legendare * Elita României, înlocuită cu activiști de partid, absolvenți de academii politice la Moscova * Comandant al diviziei de aviație, absolvent de academie de comandă și stat major, sosea în fiecare seară cu Volga la liceul Lazăr ca să termine clasa a 9-a * Teroriști și contrabandiști, absolvenți de facultate în România * Brigada Specială “U”, perfecțiunea falsului * Profesor universitar la ASE, șef de divizie DIE și director al Institutului de Economie Mondială * După ’90, impostura universitară s-a transformat în afacere  * Magistrații și politicienii “U”, conduc România de azi

Sarabanda plagiatelor și a diplomelor false de tot felul a încăierat lumea politică dâmbovițeană. Înfrângerea zdrobitoare a partidului-stat PDL și posibila demitere a președintelui Traian Băsescu au adus un nou val de acuze mai mult sau mai puțin fondate asupra adversarilor politici. Că este vorba despre Victor Ponta, Andreea Paul Voss, Elena Udrea sau Ioan Mang, nu contează. Războiul intelectualilor de mucava scoate la iveală tot ce este mai urât în învățământul universitar și în lumea academică românească. Orbită de patimi electorale, opinia publică a uitat de uriașele scandaluri iscate după 2000 de ambasada Italiei la București, care descoperise 63 de cetățeni italieni purtători de diplome de licență ilegale eliberate de Facultatea de Medicină din Iași. În 2006, la Universitatea de Medicină din Oradea un scandal similar lovea lumea universitară, anchetatorii descoperind că se eliberau străinilor, diplome cu specializări care nu există în România. Mai recent, un control efectuat  la Universitatea Naţională de Apărare Carol I a dezvăluit o filieră de doctorate frauduloase în care erau implicați zeci de generali și ofițeri superiori ai Armatei române. Să fie plagiatul și impostura academică o noutate la români ? Nici vorbă. Înainte de 1989, cei care pupau în cur cu nesaț Partidul Comunist Român, primeau diplome de la Academia Ștefan Gheorghiu mai valoroase decât cele universitare.

Plagiatul în sistem sovietic

Privind în urmă către rădăcinile falsului universitar, le vom regăsi pe toate în negurile comunismului, când, sub ocupația sovietică, elita culturii române era trimisă  în producție sau la Canal să “construiască socialismul multilateral dezvoltat”.  La vremea aceea, statul român condus de comisarii sovietici era în căutarea omului nou. Cadrele de nădejde ale partidului, oameni cu origine sănătoasă, dar cu trei clase la activ, erau trimise la specializare în universitățile și institutele Uniunii Sovietice. Treptat, aceștia au înlocuit intelectualitatea, diplomații, generalii și elita României, cu muncitori, agricultori sau activiști PCR, educați la înaltele școli ale bolșevismului. Cele mai căutate erau diplomele eliberate de universitățile politice de la Moscova sau Frunze. Învățăceii se întorceau din URSS, cu diplome universitare, deși, inițial, nu trecuseră nici măcar de primii ani de liceu. Mai grav, majoritatea absolvenților erau racolați de agenturile sovietice KGB sau GRU, căsătoriți cu rusoaice și implantați în toate structurile de forță ale statului român.

“Pseudo-specialiștii români trimiși în URSS ca să se specializeze atât pe rachetele AA SA-2, SA-3 prin 1962 și pe Frog-1 în 1965 aveau grade de maiori, lt-col, col. Așa erau vremurile atunci, trebuia să ai origine sănătoasă și cu un curs de 3 luni ajungeai direct căpitan sau maior… Partea proastă era că nici unul nu terminase liceul. Și-au luat diploma de bacalaureat la seral, forțați de Ceaușescu, care prin 1967, le-a dat un răgaz de 3 ani și pe cei care nu s-au conformat sau n-au putut, i-a trecut în rezervă. E de notorietate cazul generalului maior de aviație Ion Tâu, comandant al diviziei de aviație, care deși absolvent de academie de comandă și stat major, sosea în fiecare seară cu Volga la liceul Lazăr ca să-și termine clasa a 9-a”, ne-a scris un ofițer superior de aviație militară, astăzi în rezervă.

Legendarea, de la DIE la teroriștii arabi

Nicolae Ceaușescu a dus sistemul de fraudă intelectuală pe noi culmi ale perfecțiunii. Când și-a dat seama de potențialul informativ și financiar al învățământului românesc, Ceaușescu a încurajat și promovat producția diplomelor pe valută prin aducerea studenților din lumea a treia, în universitățile românești. Este greu de cuantificat câte diplome de licență și doctorate s-au eliberat înainte de 1989 studenților arabi sau africani, mulți dintre aceștia, copii de bani gata ai unor dictatori sângeroși. Departamentul de Informații Externe (DIE) avea o deosebită grijă de educația și recrutarea viitorilor agenți străini. De educația informativă a acestora se ocupa Gheorghe Șerbănescu, nume de cod Dobrogeanu, fost traducător de limbă arabă a lui Ceaușescu, ofițer acoperit și coordonator al DIE pe lumea arabă, la sediul UM0920/V2 din strada Mătăsari. Astăzi, știm cu siguranță că teroriștii cei mai căutați ai României, Omar Hayssam sau Mohamad Munaf sunt absolvenți cu studii superioare ai Universității Tehnice de Construcții București. Academii politice ale PCR ca celebra Academie Ștefan Gheorghiu, eliberau diplome și certificate pe bandă rulantă, care certificau pregătirea și îndoctrinarea ideologică a studentului, acestea fiind mai presus în evoluția individului în “Sistem” decât  pregătirea sa profesională. Falsul universitar a prins cel mai bine spionajului extern, unde este folosit din plin și astăzi sub denumirea de “legendare”. Simplist, legendarea înseamnă “oferirea unei acoperiri plauzibile unui informator sau ofiţer al Securităţii infiltrat într-un grup sau instituţie care se afla sub atenţia serviciilor secrete”. Ofițerii “S” (ilegalii de la UM0920/U),  “D” (cercetătorii de la UM 0920/V2) sau “SD” (spionii economici de la UM 0920/SD), spionau la post, sub acoperire diplomatică, având trasate tematici de spionaj și plan de recrutări de agenți. Niciun spion extern al DIE nu pleca la post fără o pregatire ideologică prealabilă la Academia Ștefan Gheorghiu.

Combinațiile operative ale “Fantomelor”

Surse din vechea Securitate afirmă că Brigada Specială “U” (UM 0920/U) a dus falsul intelectual și impostura la cel mai înalt nivel tehnic. Biografia-legendă a unui “ilegal” român trimis în străinătate, trebuia să cuprindă diplome universitare perfect valabile, chiar dacă acesta nu a călcat în viața sa într-o facultate de profil. În depozitele unității se aflau tipuri diverse de cerneluri, mostre de hârtie din ani diferiți, munți de documente în alb (diplome și certificate) din România și străinătate, pașapoarte și documente de identitate din diverse perioade de timp și regiuni ale lumii. Unul dintre sediile brigăzii era situat pe cheiul Dâmboviței, altul, în apropierea parcului Cișmigiu, în sediul Seminarului Teologic. Cu toate că Brigada Specială “U” fusese inclusă în structura Departamentului de Informații Externe, dosarele ilegalilor, cum mai erau cunoscuți ofițerii ‘S”, erau depozitate în strada Puțul cu Plopi, de lângă Radioul Public. Cei mai importanți șefi din conducerea “Fantomelor” au fost : generalul Manea Gheorghe, generalul Vasile Angelescu și generalul Cornel Biriș – nume de cod Gruber. Despre legendare, diplomele și doctoratele false folosite de ilegalii români, poate vorbi colonelul în rezervă Constantin Olaru, fost lucrător la compartimentul “Fotografiere-Filmare” din UM 0920/U, ulterior, trecut în rezervă de la Direcția de Personal SIE.

“1. Ca urmare a măsurilor rapide întreprinse, sectorul de documentare a reuşit să creeze biografii legende interne, să pătrundă în câteva obiective de documentare externă şi să realizăm deci şi un număr sporit de biografii externe. Crearea acestor biografii legende interne şi externe ne-a permis să le repartizăm cadrelor „S” ce le aveam în pregătire şi să ne înscriem într-un timp relativ scurt pe linia ordinului dat de conducere de respectare a profilului brigăzii. Tot pe linia sectorului de documentare am acţionat şi în direcţia creării de biografii legende pentru curierii „S”, studierea legislaţiei străine în materie de cetăţenie şi paşapoarte, echivalarea diplomelor de studii etc. Pentru ca biografiile legendă să fie cât mai rezistente am acţionat şi insistat în permanenţă pentru crearea a cât mai multe puncte şi elemente de sprijin, de susţinere, pentru alegerea unor localităţi de legalizare în ţară a lucrătorilor „S” – înaintea plecării în misiune, cu posibilităţi de efectuare a unor combinaţii operative. Crearea acestor biografii legende interne şi externe ne-au permis ca începând cu anul 1975 să trimitem cadrele „S” în misiune, în mod cât mai diversificat, pe profilul unităţii şi nu numai pe situaţia lor reală sau prin plecări oficiale aşa cum se practicase în perioada anilor 1971-1974.

Gl. mr. Manea Gh. Strict Secret

27.III.1979 Ex. unic

Notă-raport

priveşte: măsuri întreprinse pentru îmbunătăţirea şi rezolvarea activităţii pe linia fostei brigăzi „U” în perioada 1974-1978”.

După înființarea Centrului de Informații Externe (UM 0544), Brigada Specială “U” a primit indicativele UM 0101 și UM 0102. Ar fi important de știut câte documente a emis această unitate pentru operațiunile de legendare și dacă o mai face și astăzi.

“Acoperire” la ASE, Universitate și Institutul de Economie Mondială

În practică, atunci ca și acum, spionajul extern românesc folosea diplome universitare, postuniversitare, cărţi de muncă şi CV-uri false. Biografia-legendă era depusă la MAE, iar cărțile de muncă reale, dacă acestea existau, se țineau acasă.  Departament de Informații Externe avea numeroşi angajaţi în cadrul Universităţii Bucureşti, dar și în alte instituții de învățământ. Aceștia erau denumiți  “relaţii utile”, “cadru asociat” ș.a.m.d. Decani, prodecani sau secretarele sub acoperire, puneau la dispoziţia DIE, documentele şi ştampilele insituților unde lucrau fără să pună întrebări. Așa au rămas și astăzi, cel puțin la Universitate. Un bun exemplu este generalul maior (r) Gheorghe Marcu. Fost șef al Diviziei UM0920/V2 – Spionaj Politico-Economic pe spațiul Americii de Nord și alte Regiuni din cadrul DIE, Marcu era profesor universitar la Academia de Studii Economice din București și director al Institutului pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaţionale (ISCEI), ulterior Institutul de Economie Mondială (IEM), instituţie de acoperire pentru spionajul extern. Generalul Marcu recruta viitorii spioni din cadrul Facultăţii de Comerţ Exterior a ASE. Angajații ISCEI, în codificarea DIE ofițeri “D” erau legendați în afara țării ca “cercetători” și funcționau în toate reprezentanțele și ambasadele României, inclusiv la ONU. Ulterior, Facultatea de Comerț Exterior din ASE a devenit Facultatea de Relații Internaționale. Sediul conspirat al UM 0920/V2 era situat în intersecţia străzii Mătăsari cu Bulevardul Ferdinand și funcţiona sub acoperirea Sfatului Popular al Sectorului 3. UM 0920/V2 avea trei sectoare: SUA – America Latină, Asia şi Africa, Orientul Apropiat. Mulți dintre înalții demnitari ai României post-decembriste l-au avut ca profesor și îndrumător pe generalul Marcu. Se mândresc chiar și acum, după aderarea noastră la organismele euro-atlantice, cu activitatea lor prodigioasă anti-NATO și anti-UE desfășurată la Institutul de Economie Mondială. După 1989, cercetătorii Securității de la Institutul de Economie Mondială au preluat conducerea României, având în cv-uri, perioada de lucru la IEM. De exemplu, tânărul medic B. Marinescu, până recent director la maternitatea Giulești, nu putea pleca la specializare în SUA, decât racolat de ofițerul “D” cu nume de cod “Anton Andrei”. Astăzi, de acoperirea “diplomaților români”, răspunde Serviciul Legendare din SIE. În cadrul Ministerului Afacerilor Externe există și o Direcţie de Protecţie a Informaţiilor Clasificate (fosta Direcţie de Protecţie a Misiunilor Diplomatice).

Privatizarea falsului academic

După 1990, Securitatea s-a privatizat, iar legendarea a devenit o afacere publică odată cu înmulțirea universităților de stat și particulare în toată țara. Mașina de tipărit diplome și doctorate pe bandă rulantă a funcționat neîncetat, alimentată de rezerviștii DIE/SIE, transformați peste noapte în profesori universitari și patroni de facultăți. Aproape că nu există instituție de învățământ privată la care să nu găsim angajați, generali activi sau în rezervă din cadrul serviciilor secrete. Mai mult, universități din Republica Moldova și Ucraina și-au deschis filiale în România, oferind noi posibilități doritorilor de comerț cu diplome de licență și doctorate. Scandalurile s-au ținut lanț. Brigada Specială “U” (UM 0101,0102) a fost preluată de SIE și împărțită în două formațiuni : formațiunea H256 cuprindea ofițerii deplin acoperiți pe intern,  (de ex. magistrații și procurorii folosiți de SIE în justiție), la Formațiunea “R” rămânând foștii ilegali externi. Din ordinul generalului “Gruber”, în anii ’90, au fost racolate speranțele magistraturii și politichiei românești, trimise ulterior în misiune la OSCE sau la Curtea Penală Internațională, în ciuda faptului că aveam protocoale de colaborare cu aceștia, care interziceau spionajul reciproc. Astăzi, îi regăsim la conducerea partidelor politice, în Guvern, în Parlament și la Președinție. Ei și odraslele lor, legendate în facultăți din străinătate pe bani grei. Despre aceștia, cel mai bine informați sunt generalii SIE (r) : Nicolae Iană (nume de cod Prahoveanul), fost șef la H 256 și Isac Adrian (nume de cod Iana), unul dintre ultimii șefi ai Formațiunii R.

Cehul de la Comerț Exterior

Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Cehe în Republica Moldova,  Jaromir Kvapil a trăit aventura vieții sale în vara anului 1968, când trupele Spețnaz și tancurile trimise de sovietici să implementeze democrația socialistă la Praga, l-au surprins student la facultatea de comerț ( ASE-ul cehoslovac). La vremea aceea, Kvapil senior, tatăl lui Jaromir, îndeplinea funcția de atașat al agenției economice cehoslovace la București, așa că nu i-a fost prea greu să-și aducă odrasla în capitala României. Ferit de invazia de la răsărit, Jaromir și-a terminat studiile la noi. La Facultatea de Comerț Exterior, locul de unde Departamentul de Informații Externe (DIE) făcea de zor recrutări pentru schimbarea garniturii bolșevice rămasă din vremea lui Georghiu Dej la conducerea instituțiilor țării. Așa că, tânărul Jaro a beneficiat de instruire de specialitate, de dosar și de colegi celebri, care au terminat comerțul exterior odată cu el, apoi au fost recrutați de generalul Gheorghe Marcu, “cercetători” la viitorul Institut de Economie Mondială.

Un legendat cu pile

Unul dintre consulii noștri la Beirut, Mihai Iancu, a intrat în atenția presei în anul 2006, cu ocazia scandalului scoaterii ilegale din România a familiei teroristului Omar Hayssam.  Ofițer sub acoperire în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Iancu a activat în „Centrala” SIE începând cu anul 2003. Colegii acestuia povestesc despre „diplomat” că a venit în spionajul extern, imediat după ce a terminat Academia Naţională de Informaţii, la intervenția tatălui său, adjunct al ex-directorului SRI Radu Timofte. Iancu a fost trimis la post în Liban. “Era ridicat în slăvi şi a fost trimis la post foarte repede” pentru că tatăl său, adjunct al directorului SRI, fost ofiţer DIE/CIE (UM 0195 – Serviciul 0544), era bun prieten cu Radu Timofte. Generalul SRI în rezervă Vasile Valeriu Iancu a lucrat pentru Direcţia I Securitate şi era bun amic și cu generalul Adrian Isac, cel care a condus operaţiunea de eliberare a jurnaliştilor răpiţi în Irak”, spune unul dintre colegii diplomatului. Jurnaliștii mai curioși în ceea ce privește biografia lui Mihai Iancu au fost dezamăgiți la vederea răspunsului oficial al MAE. Pe scurt, în anul 2001, Iancu ar fi absolvit Facultatea de Psihologie a Universităţii Bucureşti. Dintr-un motiv sau altul, ofiţerul SIE era legendat. Nu terminase decât cursurile Academiei Naționale de Informații. Facultatea de Psihologie a refuzat să pună la dispoziţia jurnaliştilor lista absolvenţilor din anul 2003, invocând Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001, privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.