Creionu’ chimic le-a venit de hac

Înainte de 1989, din arsenalul gaborilor de la secție și a șobolanilor de birou cu ochelari groși ca fundul sifonului ce-și toceau de zor mânecuțele cu birocrația comunistă, nu lipseau trei elemente fundamentale : boldurile, indigoul și creionu’ chimic. Vreau să spun că, la vremea aceea, din moment ce înmuiai pe limbă vârful movuliu al creionului și semnai procesul verbal în două exemplare, soarta îți era pecetluită. Umbla prin cartier o glumă cum că până și hârtia igienică avea dublu strat, pentru că o copie merge la Securitate. Timpul a trecut. Aruncată în volbura societății informaționale, România a plătit cu vârf și îndesat pentru integrarea euro-atlantică prin mii de contracte de tehnologizare și retehnologizare la care au fost supuse instituțiile statului. Treptat, creionul chimic a fost înlocuit de computere și imprimante inteligente care promiteau reducerea aparatului birocratic și a corupției aferente. Sute de milioane, miliarde de dolari s-au scurs din buzunarele noastre în conturile offshore ale marilor corporații IT și sub formă de șpagă către demnitarii care aprobau marile proiecte ale noii democrații.

Astăzi, în prag de campanie pentru prezidențiale, călare pe movila de dosare prăfuite puse la dospit de colegii lor sub guvernările trecute, cavalerii Apocalipsei DNA uimesc poporul cu vrednicia lor. Au scos la iveală gaura de un miliard de euro dată de băieții deștepți de la filialele românești ale unor corporații ca Microsoft, EADS, SIVECO ș.a. La comanda Cotroceniului, politicieni vechi și noi cu pretenții de prezidențiabili sunt luați la puricat la pachet, pentru acte semnate în urmă cu mai bine de un deceniu. Nu cu creionul chimic, ci cu stilouri Montblanc de zeci de mii de dolari. Ancheta mitei date de marile corporații pentru contracte grase cu internele sau învățământul timp de un deceniu (între 2001 și 2011) nu este, cum s-a crezut inițial, rezultatul unui control ordonat de Victor Ponta. Partenerii strategici IT ai serviciilor secrete americane sunt sub anchetă FBI de ceva vreme și peste ocean. De ce ? Conform unei vorbe de duh americănești, așa se întâmplă când arunci căcatul în ventilator. Împroașcă pe toată lumea. Se pare că, strategia directorilor Microsoft denumită la intern “evanghelistă”, consta în mituiă la nivel înalt, de-a lungul și de-a latul lumii, ceea ce le asigura monopolul pe o piață foarte bănoasă. Și cum buba a început să se spargă în Danemarca, Italia sau China, totul a fost scos de la strict secret și pus pe masă. Au fost deconspirate până și tehnicile de eliminare a competiției, conspirate de gigantul IT la adăpostul unor cursuri educative de marketing și anti-piraterie. Secrete de serviciu pentru care șefii filialelor luau bani frumoși, dar semnau angajamente de fidelitate.

În aceste condiții, procurorii români și-au dat seama că vremea scadenței a venit și că trebuie cumva să se descarce de gestiunea dosarelor urât mirositoare, nerezolvate din ultimile două decenii. Așa că, foști și actuali miniștri vor face cărare la DNA până în noiembrie, pentru a explica în ce a constat parteneriatul strategic cu Microsoft, Sistemul integrat pentru securizarea frontierei de stat, achiziționarea licențelor educaționale pentru Ministerul Învățământului și alte găuri negre la bugetul consolidat al statului. Poate așa va afla și umilul contribuabil cum au cheltuit milioane de euro complexurile energetice Turceni și Rovinari pe niște licențe Oracle care nu au fost utilizate niciodată și despre alte 12,5 miliarde de lei vechi oferite firmei Romsoft pentru un soft de securitate. Să sperăm că va fi scos de la naftalină și dosarul 3/P/2006, o altă japcă informatică de zeci de milioane de dolari la bugetul Radioului Public, unde alături de ex-preşedintele Dragoș Şeuleanu, figurau alți şase foşti şi actualii directori ai instituţiei. Asta numai dacă prezența Serviciului de Telecomunicații Speciale în această ecuație complicată și murdară numită “Sistemul integrat de informatizare al societății” nu va împiedica ancheta procurorilor.

Aștept cu interes ca magistrații să întoarcă mașina timpului la începutul anilor ’90, în epoca de aur a IT-ului românesc, pentru a descoperi adevăratele tunuri. Atunci, când o mână de inginerași ridicați de Serviciul de Informații Externe la rangul de oameni de afaceri direct din tunelurile Platformei Industriale Pipera, umflau atât cât îi ducea mintea, prețul pentru tehnica de calcul destinată statului român. De notorietate fiind scandalul înzestrării Direcției de evidență a populației cu software și calculatoare IBM, achiziționate printr-o firmă israeliană, la un preț de trei ori mai mare decât costau la sursă. La vremea aceea, responsabil cu acest proiect era secretarul de stat în Ministerul de Interne, generalul Ion Eugen Sandu, mort în condiții neelucidate alături de comandantul Trupelor de Jandarmi, general-maior Ion Bunoaica, într-un accident de elicopter. Despre această epocă, dominată de firme ca Laser, Forte, Packard Bell, Sun, Integrator, DTK, IBM România ș.a., anchetatorii pot afla amănunte de la un membru de vază al Academiei Române, încă în viață, profesor doctor Mircea Petrescu, dar și de la faimosul afacerist George Constantin Păunescu.

Eduard Ovidiu Ohanesian

P.S.

După ce am lecturat volumul “Microsoft. Îngerul păzitor”, o carte fenomenală publicată de editura Aldo Press în 2010, care descrie în detaliu, modul în care caracatița multimiliardarului Bill Gates sugrumă Europa, structurile statului și inteligența românească, mi-am șoptit în barbă că autorul e ori nebun, ori are dreptate, caz în care, cetățenii de rând, nu au decât să privească neajutorați cum hoții cu gulere albe își umplu conturile negre din offshoruri. Văzând totuși vrednicia electorală a DNA din ultima lună, mi-au venit în minte vorbele unui prieten născut și copilărit în groapa Tonola, tocmai în capu’ lui 9 (tramvaiul) : Stai liniștit ! Creionu’ chimic bătrâne, creionu’ chimic le vine de hac în cele din urmă.