Cătălin Pilipăuțeanu
Nu întotdeauna am găsit rosturi, arhetipuri ale apariției noastre pe pământ deși, am scris bine (zic și eu), am citit enorm și am trăit iubind oamenii! De ce vă scriu vouă acum? A, e simplu, nu am fost niciodată adeptul unei vieți echilibrate. Tutun, cafea alcool, plus ceva probleme de sănătate mai vechi! Nu știu care îmi sunt șansele de supraviețuire, dar știu un lucru, rămân prin cărțile mele! Când lumea se va întoarce la frumusețea ei paradisiacă, oamenii vor găsi răgazul să mă citească, vor purta ceasul fără dimensiuni geometrice al emoției, șansa să redevină.
Și nu numai pe mine să mă amintească, ci pe toți cei care sunt sacrificatorii clipelor lor de viață spre a deveni paradigme ale creației divine! Am glumit deunăzi cu două postări-pamflet pe care le-am retras privirilor triste, nu mai am puterea să râd, batjocura și ignoranța nu intră în calculele literelor mele când este vorba de posibila moarte a copiilor, tinerilor, bătrânilor. Covid 19 nu este o forță negativă cu pelerina neagră și coasă, nu! El este un avertisment planetar că ne-am transformat în monștri, că atât de mult ne-am dorit banii, bunurile și distanța dintre noi, așa încât vi(ru)sul ni s-a împlinit! Ne vom mai îmbrățișa vreodată? Nici nu mai contează, am făcut-o de prea multe ori fals, derizoriu, complezențial! Nu mă interesează dacă cifrele din Mass Media sunt reale, nu suntem numere ale neantului! Dacă un singur om e răpus de această pandemie, e o teribilă tragedie, o ireparabilă pierdere, o viață spulberată; un Om nu va mai exista niciodată! Nu plângeți, învățați din acest cumplit episod istoric să fiți umani, calzi, aproape de cei dragi prin memoria afectivă! Istoria, natura pedepsesc cu măsurile lor… Dumnezeu nu a murit, ne este pedagogul sever dar corect din căminul planetei școlare.
Am pierdut lupta cu noi înșine și împotriva celorlalți, am aflat, dragii mei, că suntem muritori! Îi iert pe toți cei care mi-au greșit, neiubindu-mă, necitindu-mă, necumpărând cărțile în care i-am eternizat! Vă rog să fiu iertat de cei cărora le-am greșit! Nu avem instrumentele necesare unei lupte împotriva unei astfel de întâmplări globale, dar suntem datori la reflecție, introspecție și bunătatea neatingerii amintirilor!
Singurătatea cere tributul însingurării!
Pilly
28-03-2020
Câteva cuvinte despre activitatea colegului nostru:
Debut jurnalistic în anul 1990-1991
Debut editorial în anul 1997, cu volumul de versuri și eseuri „Căutând Fericirea”, lansat de Maestrul Adrian Păunescu pe postul de televiziune Antena 1, în cadrul emisiunii „Schimbul de noapte”.
Nouă cărți publicate, cea mai recentă, „Cocorii Albi la Nunta Pascală„, lansată de curând în București și provincie.
Prefațat de corifei ai literaturii române, m-am bucurat de prietenia unor nume sonore ale literaturii române.
Premii între care amintesc: premiul trei la Festivalul Internațional de poezie „Adrian Păunescu”, diplomă ce poartă semnătura Academicianului Eugen Simion și pe cea a fiului poetului, profesorul Andrei Păunescu!
Premiul „Mihai Eminescu” pentru aportul adus literaturii române, acordat de Maestrul Dinu Săraru, Sorin Mihăilescu și Fundația Națională „Niste Țărani”.
Invitați de seamă, subiecte inedite!
Menționat în Enciclopedia scriitorilor români și în diverse dicționare literare.
Cuprins în antologia „Mihai Eminescu” și „Universul Eminescu”, editura Contrast. Lista este mult mai lungă…
Redactor, redactor șef, Director al unor ziare, posturi de radio și de televiziune.
Vorbitor fluent de germană, engleză, italiană.
Expoziții personale de grafică.
Organizator și amfitrion al unor evenimente culturale naționale cu invitați de seamă: Nicolae Rotaru, Mircea Coșea, Mihai Andritoiu, Nicu Covaci, Gheorghe Turda…
Poet, prozator eseist, deseori publicat in reviste literare din București și alte județe ale țării.
E tot ce-a mai rămas, un telefon
Înghesuit de două paturi-sternuri
Între noi doi e doar Francois Villon
Și drumuri fără noi și fără trenuri
Un spațiu de vreun clovn închiriat
Făcut cu creta pe asfaltul verii
Suntem străini, ce s-o fi întâmplat?
Noi doi ne stingem înflorind cu merii
Eu minutar și tu minuta moartă
Tu un orar din ce n-a fost nicicând
Din tine n-o să fugi spre altă soartă
Ce soartă, neminute respirând..
A mai rămas ceva, un rege poate
Care ne leagă cruntul neajuns
Nu fac târâș, nu te iubesc pe coate
Dar trenul tău e-un șuier, ochiul plâns..
Ce facem, spune, eu sunt răstignit
Pe crucea asta de pe pieptul meu
De-ai ști, dar nu știi, parcă am albit
În lupta cruntă pentru nici un leu
Verificam mesaje, doruri, rame
Și din fotografii prea greu cobori
Viorile nu cântă din sudalme
Nici pasăre nu ești dacă nu zbori
Nici căile terestre nu strâng pașii
Trecuților barbari neamatori
Oare ne dau viață-mprumut șerpașii?
Primim vreo fericire în culori?
Eu sunt un lord al neputinței mele
Tu ești eroarea tâlhărită frânt
Eu sunt același om, cu toate cele
Tu, șarpele târându-se-n pământ
Nu meritam nici eu, nici un dușman
Cruntul dispreț pavând atâta zgură
Eu te-am iubit, am priceput, în van
Mă vei iubi și tu, din plin, cu ură…
E tot ce-a mai rămas, un telefon
Înghesuit într-un sărut cu ora
În mine e bandit Francois Villon
În tine-i doar Sodoma și Gomora
Cătălin Pilly
București, 30-01-2019
