Mutarea tomberonului otevist în ograda trustului de presă finanțat de SRI, l-a determinat pe virtualul președinte Dănuț Diaconescu să renunțe pentru moment la subiectul Elodia. Măscăreala informativă “Bătrânul” extrasă de procurori din dosarul Băsescu Mondialu’, relevă determinarea Dedeului de a se impune pe piața serviciilor secrete, confirmând indirect importanța majoră a operațiunilor speciale în campaniile electorale. Astfel, în spatele aberațiilor rebrenduite de invitați drept “dezvăluiri”, a fost strecurat cu grijă și un fapt real de o gravitate fără precedent. Din când în când, indivizi penibili, penali și periculoși, în unele cazuri interlopi dați în urmărire generală, pătrund în cercurile cele mai selecte ale politicii românești. Nu este vorba doar despre afaceriști grobieni și analfabeți cu buzunarele pline de euro, ca Gigi – războinicul luminii, care trag cu disperare de imunitatea parlamentară.
Realitatea este că, infractorii aflați pe statul de plată al serviciilor secrete sunt infiltrați deseori pe lângă demnitari de rang înalt, miniștri, premieri sau președinți. Astfel, teroristul Omar Hayssam a ajuns să paraziteze fără jenă stafurile de călătorie prezidențiale din vremea lui Ion Iliescu. Ulterior, odrasla ex-președintelui Emil Constantinescu, Dragoș, hălăduia alături de Naghi (de la SPP ) și un oarecare Peșterău prin cel mai rău famate stabilimente bucureștene în compania unor cunoscuți interlopi și contrabandiști.
Cine este responsabil de compromiterea demnitarilor români, dar mai ales cum sunt aleși și promovați paznicii democrației (SRI, SIE, SPP, DIPI și alte servicii secrete supradimensionate ) sunt numai două din numeroasele întrebări iscate de demiterea șefului spionilor MAI, comisarul șef Gelu Oltean. Un băiat cu ochi albaștri sub a cărui coordonare, pe când funcționa ca atașat al Ministerului de Interne pe lângă Ambasada României de la Roma, în 2007, a marcat și celebrul interlop Costică Argint. Vrânceanul, urmărit internațional pentru diverse infracțiuni, reușea să-i compromită dintr-un foc pe premierul Călin Popescu Tăriceanu și pe ministrul de externe Adrian Cioroianu. Am aflat că, la umbra statutului de refugiat politic, Argint s-a plimbat prin toată Europa, ba chiar în unele țări arabe, trimis cu “trebi” de serviciile noastre secrete. Demn de remarcat faptul că, încă din 1976, Argint apărea în evidența UM 625/RP – Direcția a III-a a Securității și pomenit în rapoartele referitoare la celebrul Carlos Șacalul. Prostie ? Incompetență ? Legendare ?
Ei bine, după mai bine de trei decenii, același Argint hotărâse să ia la țintă cu gogonele scăfârliile durdulii ale celor doi demnitari români pomeniți mai sus, care se aflau în vizită de lucru în Italia. Cum-necum, Oltean află de intențiile războinice ale vrânceanului și, dimineața pe răcoare, cu puțin timp înainte de sosirea demnitarilor români, atașatul MI face o vizită la domiciliul infractorului neprins. Era vorba despre un troc, Argint urmând să participe la vizită în calitate de invitat, în acest fel oferindui-se ocazia de a-i strânge de beregăți pe înalții demnitari.
Oricum ar fi, după compromiterea cuplului Tăriceanu-Cioroianu, cei doi au beneficiat de promovări multiple, Costică Argint ajungând un fel de consul onorific al țiganilor la Roma, iar Gelu Oltean șeful Direcției Generale de Informații și Protecție Internă ( DIPI de astăzi) cu rang de secretar de stat.
Să nu uităm că, la retragerea sa din bârlogul “Doi ș’un sfert” cu ocazia fugii teroristului Omar Hayssam, chestorul Virgil Ardelean, mai cunoscut în branșă sub numele de Vulpea sau Căruntul, avertiza că puii corupției de abia așteaptă să scoată capul.
De vorbă cu Costică Argint la Roma, în decembrie 2012, aflat în domiciliar – un fel de arest la domiciliu.
